G.V.

Plîng ochii-mi împînziţi de creste albe ,
Şi vîntul şuieră în note jalnice , amare,
Te-ai dus, iubite pămîntene, ne-ai părăsit,
A ta mireasmă , asemeni teiului, s-a ofilit...

Plînge lutul în izvoare de note demiurgice,
Şi stelele îşi pierd din palida lor strălucire,
Te au pe Tine , li te-ai alăturat pentru o veşnicie,
Părăsind ceea ce lumina arii de nepărtinit întru a lor slăvire...

Plînge cerul storcînd în mila-i fără margini
Şi ultima speranţă de revedere,
Plîng şi eu , în adîncuri schiţînd umbre, amintiri,
Plîngi şi tu , o, adiere de dragoste şi soare,
Ţip şi huma urlă -n neputinţă, te pierd , te pierd şi te regăsesc în mine!

Plînge îngerul morţii cu aripile-i albastre fluturînd în van,
Ne cheamă umilinţa sorţii,
Îngenunchez la patu-ţi zidit în lacrimi de plumb şi cuvinte fumurii,
Te acoper cu un val de brumă , te zăresc acum lîngă lumină,
Acolo am să vin şi eu , să fim cu toţii împreună...

by winter_genius